Despre carte: 2013 / Bătrâna moașă și-a legănat picioarele de pe pat și și-a frecat ochii cu pumnii. Lumina strălucitoare și necruțătoare a soarelui umpluse deja casa, desenând un dreptunghi alb orbitor pe podeaua vizavi de ușa deschisă. Bătrâna și-a mutat picioarele într-o parte pentru ca soarele să nu le ardă și a încercat cu grijă să respire aerul. Ea se împăcase cu ideea că astăzi era una dintre acele zile în care fiecare respirație nu umple plămânii cu oxigen, cât îi usucă. Trebuie doar să te miști - ei bine, de exemplu, să periezi o șuviță de păr indisciplinată de pe frunte - și transpirația va curge imediat pe spate, adunându-se în golul dintre fese, curgând de pe frunte în golul dintre sâni și atunci tot ce rămâne este să-i mulțumești Mântuitorului Hristos pentru că i-a dat unei persoane sprâncene care împiedică această umiditate sărată arzătoare să-i inunde ochii.